În ultimul timp nu prea am scris despre politică, cauza fiind – suprasaturarea informaţională, alimentată zilnic de site-urile de ştiri şi televiziuni.
Dacă cu ceva timp în urmă, destul de des priveam/ascultam “Fabrika” de la Publika şi eram curios să aflu opiniile lui Igor Boţan şi a a invitaţilor emisiunii asupra evenimentelor ce se petrec în viaţa politică, acum mi-e silă să mai aud cum aceşti analişti rugumă în fiecare seară despre ce nouă prostie a mai spus Ghimpu sau ce altceva n-au mai împărţit Plahotniuc/Lupu cu Filat ori câtă idioţenie a demonstrat Voronin la conferinţa de presă.
M-am săturat de toată această “apuşoară” care se toarnă deja mai bine de 2 ani de zile din televizor, radio, presă, online, care nu schimbă cu nimic situaţia din ţărişoara asta, care în acest weekend va sărbători cei 20 de ani de aşa-zisa “independenţă”.
M-am săturat că timp de 2 ani nici un partid parlamentar fie el din opoziţie sau la putere nu a găsit o metodă de compromis pentru a alege preşedintele ţării.
Am obosit să tot mai văd şi să citesc despre noile altercaţii între partidele din alianţa de guvernare, care în loc să se gândească la bunăstarea cetăţenilor care au mai rămas aici şi n-au plecat “la Etalea, Rusîia sau Partugalea”, se gândesc doar la cum să-şi asigure un trai fără griji după plecarea de la guvernare împărţind în stânga şi în dreapta proprietăţile statutului şi dând lupte crâncene atunci când interesele lor se intersectează.
Am obosit să tot văd oamenii care sincer cred că Ghimpu e cinstit şi sărac sau că Lupu e deştept şi nu e dirijat de nimeni sau că Filat zi şi noapte stă la volanul unui TIR făcând contrabandă cu ţigări.
Vreau ca tot circul politic început în 2009 cu evenimentele din 7 aprilie să ia sfârşit. Vreau să fie ales un preşedinte care nu este manipulat din spate de sponsorul partidului său. Vreau ca ţara să aibă un prim-ministru la care proporţia între lucru şi PR de imagine să fie 90% la 10% şi nu invers. Vreau să avem un parlament unde deputaţii creează legi în binele şi folosul cetăţenilor şi nu pentru a-şi apăra interesele în business. Vreau să avem o primărie în care să lucreze toţi funcţionarii şi nu numai primarul, care nici el nu e chiar aşa de alb şi pufos precum îl crede lumea. Şi dacă pentru toate astea e nevoie de un compromis între opoziţia aşa-zisă “comunistă” şi partidul majoritar din alianţă eu nu voi fi împotrivă. Pentru că problema găsirii unui compromis e una artificială, ori simte cineva diferenţa între guvernarea comunistă din 2001-2009 şi cea “democrată” de acum ? Într-un caz ţara era furată de o familie de hoţi, iar în altul – cel care s-a îmbogăţit bine mersi pe timpul guvernării comuniste vrea să pună mâna pe toată ţara, folosindu-se de imaginea unui om dorit de mulţi ca preşedinte în trecut.
Ce e mai bine ? Să privim zi de zi un show interminabil între partidele alianţei de guvernare la televizor şi un preşedinte care nu poate fi ales doar din cauza că cineva şi-a bronat acest post pentru a-şi satisface orgoliul şi ca încă cineva să aibă dezlegare completă la afacerile sale şi să transforme ceea ce a mai rămas din ţara asta după modelul “Sheriff” în aşa zisa “rmn” sau un pact cu diavolul roşu care va permite deblocarea alegerii preşedintelui ţării şi va da o perspectivă de stabilitate pentru o anumită perioadă de timp, în care cele două tabere (roşie şi verde) vor trebui să recâştige încrederea alegătorilor, serios afectată atât după guvernarea din anii 2001-2009 cât şi după cea de acum şi să se pună la treabă, pentru a arăta că se poate şi la noi. Tu ce alegi ?