Despre indolenţă

By | 12.09.2014

Vasăzică, “marea reformă a transportului public” din Chişinău, anunţată cu surle şi trâmbiţe la mijlocul lunii iulie de primarul general  al capitalei, după o grevă de câteva zile a şoferilor de microbuze, s-a împotmolit pe 24 august, exact cu o zi înainte de intrarea în vigoare a primelor modificări în itinerarul rutelor de microbuz suburbane atunci când proprietarii rutelor de microbuz l-au scos într-o zi de duminică pe Chirtoacă, nebărbierit, la o adunare (care după umila mea părere trebuia să fie făcută de primar încă înaintea anunţării acestor schimbări) şi cine ştie ce i-o fi făcut sau dat, dar modificările au fost suspendate până pe 15 septembrie pentru alte noi modificări (dar mai degrabă pentru a distrage atenţia presei de la impotenţa managerială a primarului pentru că nici până azi în nu am văzut nici o informaţie referitor la “modificările modificate” după adunarea din 24 august).

Dar, şi mai interesant e altceva. Pe 29 august, pe site-ul PMC apare următorul comunicat prin care aflăm că începând cu 6 septembrie a.c. rutele 125, 127 şi 162 îşi modifică itinerarul. Şi dacă în privinţa rutei 125 totul e clar – a revenit la vechiul itinerar, în cazul 127 şi 162 schimbările sunt semnificative, ambele rute ar trebui să ocolească zona centrală.

Însă nu a fost cazul. Nici pe 6, nici pe 7 septembrie şi nici în ziua de azi microbuzele de pe ruta 127 nu circulă pe itinerarul nou (str.Calea Orheiului, str.Petricani, str.Mihai Viteazul) ci continuă să circule nestingherit pe bd. G.Vieru, str. B.Bodoni ş.a.m.d,  la fel cum o fac şi cele de pe ruta 162 care ajung la Piaţa Centrală pe aceleaşi străzi centrale aglomerate.

Fiind un cetăţean responsabil şi văzând după câteva zile de la data anunţată că dispoziţiile PMC nu sunt respectate, am hotărt să sun la Direcţia Transport a PMC pentru a-i informa despre situaţia creată, la care angajatul direcţiei uitându-se prealabil prin dispoziţii şi confirmând valabilitatea modificărilor aprobate m-a redirecţionat spre Inspectoratul Naţional de Patrulare care are competenţa de a monitoriza acest tip de încălcări.

Cu mare greu, am dat de numerele de telefon ale INP, dat fiind faptul că odată cu reformarea din cadrul MAI nu mai găseşti nici un nr. de telefon corect pe vechiul şi noul site-uri ale INP.

Din cele cinci numere de telefon găsite mi s-a răspuns la unul singur, la care domnul de la unitatea de gardă la întrebarea mea legată de circulaţia contrar traseului stabilit a celor două rute de microbuz a răspuns că nu e de competenţa lor ci a Primăriei să verifice dacă microbuzele circulă pe rutele stabilite sau nu şi m-a redirecţionat înapoi spre Primărie.

Aşadar, avem o imagine clasică a indolenţei moldoveneşti când toţi se arată cu degetul unul spre altul dar până la urmă nimeni nu face nimic, chestie valabilă şi pentru multe alte situaţii din societatea noastră când legile trăiesc doar pe hârtie.

Sursă foto: protv.md

One thought on “Despre indolenţă

  1. Pingback: Despre indolenţă. Partea 2 | DIMEX's WeBlog

Leave a Reply:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.