Cred că mulţi din noi îşi amintesc cum la sfârşitul anilor ’90, odată cu apariţia PRO TV-ului pe ecranele televizoarelor noastre am învăţat cum să privim un film care nu este dublat în rusă sau moldovenească (mă refer la dublarea cea din anii ’70 realizată pentru filmele sovietice la Moldova Film). Unii n-au însuşit materia, şi au preferat să privească filmele fără a se încorda pentru a citi subtitrele, alţii au preferat să privească filmele în limba originalului şi au renunţat la cele dublate.
Între timp, odată cu trecerea timpului, în audiovizualul moldovenesc s-a simţit nevoia unei curăţenii generale, şi anume crearea unui Cod al audiovizualului care ar reglementa orice întrebări sau probleme apărute în domeniu.
După cum se ştie, anii 2001-2009 au fost anii guvernării secero-ciocăniste, care însă, în pofida pastelor făinoase aranjate frumos pe urechile populaţiei (mai ales celei alolingve) care se refereau la limba rusă ca a doua de stat şi multe alte beneficii, prin reprezentanţii săi în CCA au dat naştere cu aproximativ 5 ani în urmă unui Cod destul de coerent şi logic (spre surprinderea multora), prin articolele căruia putem găsi şi punctul care se referă la difuzarea filmelor şi serialelor la posturile tv autohtone, care specifică că limba de difuzare a filmului nu poate fi alta decît cea originală + subtitrele în română şi nici un fel de alte variante.
Timp de mai bine de 5 ani nimeni nu şi-a amintit de această prevedere a codului, fie că patronii unor posturi tv naţionale se aflau prin preajma elitei de conducere a ţării şi nu se îngrijorau tare privind mersul afacerilor în mass-media, fie că posturile tv se ocupau doar cu retransmisia unor posturi străine şi făceau banul pe publicitate fără a se încorda tare cu producţia şi cumpărarea programelor proprii. A venit însă anul 2010, anul în care pe lângă postul tv naţional, au mai apărut alte două posturi de televiziune cu grila formată 100% din programe autohtone. Amândouă poziţionându-se la început ca televiziuni de ştiri, nu prea au afectat mersul afacerilor deţinătorilor de posturi tv cu acoperire naţională şi content generalist preluat de la posturile tv populare din Rusia, asta până când la un an de la lansare, unul din posturile tv de ştiri nu a decis să-şi schimbe straiele devenind unul generalist, cu filme şi seriale din cele mai noi (toate fiind cumpărate şi retransmise cu respectarea tuturor drepturilor de autor) şi cu o grilă de emisie impresionantă pentru ţărişoara noastră săracă.
Şi iată că anume aici, CCA brusc şi-a amintit de una din prevederile Codului audivizualului care până acum a fost neglijată fără nici o grijă, anunţînd pe 16 septembrie în cadrul unei şedinţe că toate posturile de televiziune din ţară în termen de 30 de zile sunt obligate să respecte norma codului care se referă la dublare şi subtitrare a produselor cinematografice. Iar dacă pe deasupra ne mai amintim şi cine e noul şef al CCA şi cu ce partid are legătura imaginea se face destul de clară. Intenţia unei foste televiziuni de ştiri de a ţine piept unui post furat şi pus la îndemâna unui păpuşar este în perspectivă de a eşua, nu de alta, dar procentul celor care preferă să asculte un film în original şi să citească subtitre este destul de mic, iar filmele şi serialele dublate în rusă aduceau spre fosta televiziune de ştiri şi o parte a telespectatorilor vorbitori de rusă, care până acum urmăreau doar televiziunile generaliste retransmise de la Moscova, iar odată cu o eventuală migrare continuă a telespectatorilor venitul din publicitate al televiziunilor generaliste (în special a uneia) retransmise ar scădea considerabil, ceea ce nu e pe plac patronului acesteia.
Aşadar, ca de obicei, legile în RM încep a lucra doar atunci când cineva are din asta un interes.