DIMEX's WeBlog

The World is Mine… ©

Tag Archives: Politica

Visuri deşarte

Fix cu un an în urmă, cu câteva săptămâni înainte de noile alegeri parlamentare anticipate meditam la tema “Cum ar fi dacă la alegeri ar vota doar tinerii”. Plin de speranţă în viitorul luminos al ţării, odată cu debarcarea definitvă a comuniştilor de pe scena politică moldovenească, chemam tineretul să nu stea acasă de ziua alegerilor şi să nu le dea voie babelor şi moşnegilor să ne decidă viitorul.

Pe atunci încă nu ştiam că va urma gogonada PD-ului cu PCRM-ul şi interminabilele discuţii despre principii şi valori între aşa-zisele partidele democratice de dreapta. Nu ştiam că imediat după sărbătorile de iarnă cineva va dori să-şi mărească profitul pe seama oamenilor care vorbesc la telefon, că cuiva i-a trebui fabrica de pâine şi va face tot posibilul ca ea să rămână în mâinile lui cu orice preţ făcând show cu mascaţii la televizor. Nu ştiam că, imediat după ce l-am votat pe Chirtoacă primar, el va izbucni în idei absurde şi tâmpite la fiecare şedinţă operativă a Primăriei. Nu ştiam că banii pot închide gura chiar şi celor mai înflăcăraţi patrioţi-anticomunişti care în afară de a juca cu bilele la şedinţele Parlamentului nu prea fac nimic pentru a îndeplini promisiunile electorale şi dau vina pe cei care chiar încearcă să mişte ceva. Nu ştiam că odată ce se vor găsi nişte voturi în plus pentru alegerea preşedintelui ţării se va afla că cineva vrea cu tot dinadinsul o funcţie în stat şi se pişă el pe criza politică care durează deja mai bine de doi ani. Nu ştiam că peste un an îmi va fi greaţă de cei pe care i-am adus la guvernare şi că-mi vor trăda definitiv speranţele într-o perspectivă mai luminoasă de trai în ţara natală. Nu ştiam că peste un an singura mea dorinţă reală legată de această ţară va fi să plec din ea, şi să nu mă mai întorc niciodată înapoi, chiar dacă mereu mă uitam cu dispreţ la cei care nu încearcă să schimbe ceva pe loc şi pleacă de aici în căutarea unui trai mai bun.

Ştiu doar că, peste încă un an, doi sau trei, nu voi scrie acest articol aflându-mă în Moldova ci cît mai departe de aici şi de mlaştina care ne înghite încetul cu încetul pe toţi.

Sursa foto: Blogul lui Vitalie Branişte

P.S.: Un articol la temă, care merită a fi citit – http://dindina.eu/2011/11/01/fata-tatei-patrioaie/

Toamna politică

În ultimul timp nu prea am scris despre politică, cauza fiind – suprasaturarea informaţională, alimentată zilnic de site-urile de ştiri şi televiziuni.
Dacă cu ceva timp în urmă, destul de des priveam/ascultam “Fabrika” de la Publika şi eram curios să aflu opiniile lui Igor Boţan şi a a invitaţilor emisiunii asupra evenimentelor ce se petrec în viaţa politică, acum mi-e silă să mai aud cum aceşti analişti rugumă în fiecare seară despre ce nouă prostie a mai spus Ghimpu sau ce altceva n-au mai împărţit Plahotniuc/Lupu cu Filat ori câtă idioţenie a demonstrat Voronin la conferinţa de presă.
M-am săturat de toată această “apuşoară” care se toarnă deja mai bine de 2 ani de zile din televizor, radio, presă, online, care nu schimbă cu nimic situaţia din ţărişoara asta, care în acest weekend va sărbători cei 20 de ani de aşa-zisa “independenţă”.
M-am săturat că timp de 2 ani nici un partid parlamentar fie el din opoziţie sau la putere nu a găsit o metodă de compromis pentru a alege preşedintele ţării.
Am obosit să tot mai văd şi să citesc despre noile altercaţii între partidele din alianţa de guvernare, care în loc să se gândească la bunăstarea cetăţenilor care au mai rămas aici şi n-au plecat “la Etalea, Rusîia sau Partugalea”, se gândesc doar la cum să-şi asigure un trai fără griji după plecarea de la guvernare împărţind în stânga şi în dreapta proprietăţile statutului şi dând lupte crâncene atunci când interesele lor se intersectează.
Am obosit să tot văd oamenii care sincer cred că Ghimpu e cinstit şi sărac sau că Lupu e deştept şi nu e dirijat de nimeni sau că Filat zi şi noapte stă la volanul unui TIR făcând contrabandă cu ţigări.
Vreau ca tot circul politic început în 2009 cu evenimentele din 7 aprilie să ia sfârşit. Vreau să fie ales un preşedinte care nu este manipulat din spate de sponsorul partidului său. Vreau ca ţara să aibă un prim-ministru la care proporţia între lucru şi PR de imagine să fie 90% la 10% şi nu invers. Vreau să avem un parlament unde deputaţii creează legi în binele şi folosul cetăţenilor şi nu pentru a-şi apăra interesele în business. Vreau să avem o primărie în care să lucreze toţi funcţionarii şi nu numai primarul, care nici el nu e chiar aşa de alb şi pufos precum îl crede lumea. Şi dacă pentru toate astea e nevoie de un compromis între opoziţia aşa-zisă “comunistă” şi partidul majoritar din alianţă eu nu voi fi împotrivă. Pentru că problema găsirii unui compromis e una artificială, ori simte cineva diferenţa între guvernarea comunistă din 2001-2009 şi cea “democrată” de acum ? Într-un caz ţara era furată de o familie de hoţi, iar în altul – cel care s-a îmbogăţit bine mersi pe timpul guvernării comuniste vrea să pună mâna pe toată ţara, folosindu-se de imaginea unui om dorit de mulţi ca preşedinte în trecut.
Ce e mai bine ? Să privim zi de zi un show interminabil între partidele alianţei de guvernare la televizor şi un preşedinte care nu poate fi ales doar din cauza că cineva şi-a bronat acest post pentru a-şi satisface orgoliul şi ca încă cineva să aibă dezlegare completă la afacerile sale şi să transforme ceea ce a mai rămas din ţara asta după modelul “Sheriff” în aşa zisa “rmn” sau un pact cu diavolul roşu care va permite deblocarea alegerii preşedintelui ţării şi va da o perspectivă de stabilitate pentru o anumită perioadă de timp, în care cele două tabere (roşie şi verde) vor trebui să recâştige încrederea alegătorilor, serios afectată atât după guvernarea din anii 2001-2009 cât şi după cea de acum şi să se pună la treabă, pentru a arăta că se poate şi la noi. Tu ce alegi ?

Am dat-o în bară din nou

Da, şi de această dată, o bună parte, sau mai bine zis 39% din cetăţenii acestei ţări s-au lăsat pradă nostalgiei şi manipulării unui grup de persoane care se autointitulează comunişti şi care se folosesc de frica moldovenilor faţă de o presupusă unire cu România, descoperă “ditunături înăduşite” inexistente, şi îşi răpesc proprii membri de partid pentru a-şi acuza concurenţii.

Ce avem după 1 an şi jumătate de guvernare a alianţei democratice ? În mare parte, tabloul scenei politice moldoveneşti a rămas aproape neschimbat, raportul dintre preferinţele alegătorilor fiind – 60% pentru democraţi şi 40% pentru comunişti. Schimbările însă, au intervenit în rândurile coaliţiei democratice, AMN-ul fiind ras de pe eşchierul politic din cauza lipsei vizibilităţii la televizor, PL-ul a fost taxat pentru populismul ieftin în cadrul campaniei electorale, precum şi în timpul celor 16 luni de guvernare, şi anume pentru ieşirile hazardate şi nechibzuite ale liderului său, care de multe ori erau întreprinse cu scopul de a denigra unii colegi din alianţă, acţiunile care într-un final au avut un efect exact invers decît cel preconizat, dublând numărul de alegători ai PLDM-ului de la 16,5% pe 29 iulie 2009 până la 29,4% pe 28 noiembrie 2010, voturile venind în mare parte de la electoratul mai echilibrat şi nu atât de unionist al PL-ului şi cel dezamăgit al AMN-ului. Singurul partid care s-a bucurat de stabilitate a fost PD-ul, care de altfel, va fi şi principalul jucător în lupta pentru o majoritate în parlament, cel mai probabil că nu va refuza nici de această dată plăcerea de a şantaja atât comuniştii cât şi PL cu PLDM pentru a obţine garanţia unui post de preşedinte pentru Marian Lupu. O a doua întrebare destul de importantă este, dacă Vlad Plahotniuc se va mulţumi cu funcţia de deputat sau va ţinti şi el o funcţie importantă în stat, asta dacă să ne amintim ce sume impunătoare s-au cheltuit în campania electorală de către PD.

La moment totul este în ceaţă, orice scenariu politic este posibil, însă un singur lucru este clar, noi, cei care am fost duminica la vot ne-am îndeplinit datoria de cetăţeni, indiferent pentru cine am votat şi din ce considerente, nu ne rămâne nimic altceva decât să sperăm, că votul de duminică a fost ultimul în următorii 4 ani, iar mişcarea în direcţia europeană a ţării va fi continuată.

P.S.: E doar o simplă părere a unui cetăţean obişnuit care nu pretinde a fi o analiză ;)

Cum ar fi dacă pe 28 noiembrie ar vota doar tinerii ?

Partidul Liberal Democrat din Moldova conduce în preferințele alegătorilor cu 36% (112 voturi), fiind urmat de Partidul Liberal cu 33 la sută (102 voturi). Partidul Comuniştilor din Republica Moldova urmează să obțină 16 la sută din voturi (51 voturi), iar pentru Partidul Democrat ar vota 6% din respondenți (19 voturi). Alianța Moldova Noastră nu va accede în viitorul Legislativ acumulând doar 1% din voturile alegătorilor (2 voturi).

Cel puțin așa reiese dintr-un sondaj de opinie lansat pe blogul meu pe 16 septembrie şi finalizat pe 16 noiembrie, un sondaj care nu are o marjă de eroare și a fost realizat pe un eșantion de 311 respondenți din ţară şi de peste hotare.

Ar fi perfect, nu ? Şi este perfect posibil, dacă lăsăm la o parte indiferenţa şi nu lăsăm babele şi moşnegii cu nostalgie comunistă să ne aleagă viitorul, dar oare când aceste date vor coincide şi cu cele reale ? Depinde doar de noi.