Tag Archives: Plahotniuc

2012 pe blog

Respectând o veche tradiţie bloggerească de a face totalurile anului în ultima lui zi, trag şi eu o linie peste anul din care au mai rămas doar câteva ore. Doar că nu mă voi lăuda unde am fost, ce am făcut şi ce planuri am în noul an, ci mă voi referi strict la viaţa pe care a trăit-o DIMEX’s WeBlog în acest an. Aşadar, Google Analytics îmi spune că blogul a avut:

  • 25 442 de vizite
  • 20 006 de vizitatori unici
  • 33 223 de pagini vizionate
  • 1,31 de pagini vizionate per vizită
  • 85,58% din vizitatori au fost din Republica Moldova
  • 4,92% din România
  • câte 1,45% din Ucraina şi Rusia
  • 1,11% din Italia, 0,72% din SUA, 0,38% din Marea Britanie, 0,37% din Germania şi 0,36% din Franţa

În 2012 au fost scrise 30 de articole, acesta fiind al 31-lea. În total în cei aproape 5 ani de blog numărul total fiind de 160.

Ziua cu cei mai mulţi vizitatori pe blog (aproape 800 de unici) a fost 4 mai, ziua în care a fost publicat articolul despre offline-ul cu Vlad Plahotniuc.

Cel mai vizitat articol al anului a fost cel cu numerele noi pentru serviciile de taxi din Chişinău, scris pe 1 februarie, care este accesat destul de intens şi până azi.

Cam atât am vrut să vă zic. Să aveţi un 2013 frumos, fericit, cu bucurii şi multe emoţii pozitive.

La mulţi ani!

Publika TV şi inDependenţa editorială

Ieri seara am dat de o ştire pe Unimedia în care aflu că în cadrul unei operaţiuni în raionul Orhei un primar, care la ultimele alegeri a fost susţinut de Partidul Democrat a fost prins beat la volan. Imediat am făcut share pe twitter, întrebându-mă dacă Publika TV (despre care tot mai des în ultima vreme se spune că ar fi controlată de Vlad Plahotniuc) va da vreun reportaj la această temă în buletinele sale de ştiri.

Cum şi era de aşteptat, nici pe publika.md nici la postul TV nu a apărut nici o ştire despre primarul prins beat la volan.

Azi dimineaţa, într-un dialog cu Corneliu Gandrabur, pe marginea unor greşeli de pe site-urile Unimedia şi Publika, Corneliu fiind un simpatizant al televiziunii şi portalului de ştiri Publika s-a oferit să mă ajute să dezleg misterul lipsei ştirii sus-numite de pe site şi la TV.

Iată cum cei de la Publika explică situaţia:

Fapt la care am reproşat următoarele:

Oleg Cristal, în stilul său caracteristic, respinge acuzaţiile, fapt ce m-a făcut să-i amintesc de o ştire despre care a scris Dumitru Ciorici într-un articol pe blog

A mai urmat o explicaţie a celor de la Publika, una cam slabă de altfel, care a şi fost pusă sub semnul întrebării de mine şi ceilalţi participanţi la discuţie

 

Şi toate astea se întâmplă pe fundalul campaniei “Viaţa are prioritate” care derulează la Publika TV şi se referă la securitatea rutieră. Oare dacă ar fi fost prins beat la volan un primar de la PLDM  la fel s-ar fi scăpat din vedere şi s-ar da vina pe exclusivitatea unui alt post de televiziune? Sau Publika TV pur şi simplu nu vrea să-şi informeze telespectatorii? Cine are răspuns la aceste întrebări lăsaţi-le în comentarii, vă mulţumesc anticipat :)

Offline cu Plahotniuc

Aşadar, câteva impresii despre offline-ul de ieri cu “păpuşarul”, care de altfel a fost destul de des menţionat în mai multe articole de-ale mele, şi cu o tentă deloc pozitivă. A fost un fel de provocare pentru mine să aflu mai îndeaproape cine e acest “monstru al business-ului (mai nou şi al politicii) moldovenesc”.

Din start am fost impresionat de seriozitatea cu care a fost organizat offline-ul de către staff-ul lui Plaho: bodyguarzi la uşă, o lista cu bloggerii invitaţi şi un “turniket” de control care totuşi a rămas nefolosit de paza sa. O fi avut el încredere că niciunul din bloggerii invitaţi nu va veni cu o armă sau un cuţit în buzunar :)

De la bun început am remarcat că toate mesele erau aprovizionate cu foi şi pixuri, de parcă am fi la o conferinţă de presă, ulterior însă s-a dovedit că “uneltele” jurnalistice au fost puse cu un alt scop decât cel la care m-am gândit iniţial. Mai târziu a apărut şi microfonul, probabil pentru că după o zi grea de muncă e mai greu de ciulit urechile şi aşa obosite ale “păpuşarului”. Doar berea şi nucuşoarele au mai şters din atmosfera presconferenţială de la începutul offline-ului.

Din primele momente s-a simţit o doză nebună de autoritate, la limită cu aroganţă a lui Plahotniuc. Se simţea stăpân pe toţi cei ce-l înconjoară. Cu atât mai mult că în afara listei bloggerilor invitaţi de Eugen, au fost prezenţi şi câţiva bloggeri “ai casei”, a mai scris şi Eugen despre asta.

Să zic că am aflat ceva nou despre el nu pot. Multe din răspunsuri au fost copii ale unor răspunsuri (tot de-ale sale) la întrebările date de jurnalişti pe la interviuri şi conferinţe de presă. Din ceea ce mă interesa mai mult, şi anume partea cu activele media  am aflat de la el că nici ORT Moldova, preluat forţat de la familia Lucinschi în 2005 (care ulterior a devenit Prime) nici lipsirea de frecvenţă a TVR-ului în 2007 şi transformarea lui în 2 Plus nu au tangenţă cu el, amândouă posturi fiind achiziţionate pe bani buni şi cu datorii mari către televiziunile retransmise, ceea ce tind să nu prea cred. A mai încercat să dea Alex Cozer nişte întrebări mai directe la temă şi să audă nişte răspunsuri mai concrete,  dar… nu i-a reuşit.

Puţin mai deschis a vorbit despre familia şi copiii săi, mai “offrecord” şi mai sincer parcă.

O impresie mai generală care mi-a rămas după offline e că a rămas un businessman şi în politică. Aproape la orice întrebare răspundea cu nişte exemple din business, ceea ce denotă faptul că a intrat în politică doar pentru că ambiţiile sale au fost deja prea mari pentru a dirija financiar din umbră, a vrut să intre şi pe scenă.

La o întrebare despre 7 aprilie şi-a atribiut meritele pentru schimbarea din 2009. Fapt care i-a deranjat pe mulţi din cei prezenţi. Ulterior şi-a dat seama că a călcat strâmb şi destul de iscusit a sărit de la subiect.

Se consideră un haiduc, patriot în limitele bunului simţ şi declară că vorbeşte limba română. Totodată, vorbind despre reformarea PD-ului a declarat că tinde spre electoratul din stânga şi că vrea să îngroape definitiv PCRM-ul, ceea ce se cam contrazice una cu alta, luând în consideraţie care totuşi e nucleul electoral al partidelor de stânga de la noi,  mai detaliat a scris despre asta Dragoş pe blogul său.

A promis că într-un an nu vom recunoaşte PD-ul de azi, şi că va fi un partid mult mai puternic şi mai solid, ceea ce chiar sunt curios să văd dacă se va îndeplini, luând în consideraţie ambiţiile sale.

Ce ţine de viaţa personală – îi plac filmele istorice, se autocompară cu eroii filmului pe care-l priveşte, şi se enervează când cineva îl deranjează.

În concediu n-a fost de 20 de ani, aşa că se odihneşte mai mult la unul din cele 4 cabinete de lucru. Lucrează până târziu. Doarme puţin. Fiind pasionat de istorie, vrea să meargă pentru mai mult timp în Roma pentru a revedea locurile istorice.

Un mulţumesc aparte lui Eugen pentru organizarea event-ului.

P.S.: Plaho a promis un nou offline, poate o fi mai degrabă decât peste alţi 2 ani :)

CCA şi subtitrările

Cred că mulţi din noi îşi amintesc cum la sfârşitul anilor ’90, odată cu apariţia PRO TV-ului pe ecranele televizoarelor noastre am învăţat cum să privim un film care nu este dublat în rusă sau moldovenească (mă refer la dublarea cea din anii ’70 realizată pentru filmele sovietice la Moldova Film). Unii n-au însuşit materia, şi au preferat să privească filmele fără a se încorda pentru a citi subtitrele, alţii au preferat să privească filmele în limba originalului şi au renunţat la cele dublate.

Între timp, odată cu trecerea timpului, în audiovizualul moldovenesc s-a simţit nevoia unei curăţenii generale, şi anume crearea unui Cod al audiovizualului care ar reglementa orice întrebări sau probleme apărute în domeniu.

După cum se ştie, anii 2001-2009 au fost anii guvernării secero-ciocăniste, care însă, în pofida pastelor făinoase aranjate frumos pe urechile populaţiei (mai ales celei alolingve) care se refereau la limba rusă ca a doua de stat şi multe alte beneficii, prin reprezentanţii săi în CCA au dat naştere cu aproximativ 5 ani în urmă unui Cod destul de coerent şi logic (spre surprinderea multora), prin articolele căruia putem găsi şi punctul care se referă la difuzarea filmelor şi serialelor la posturile tv autohtone, care specifică că limba de difuzare a filmului nu poate fi alta decît cea originală + subtitrele în română şi nici un fel de alte variante.

Timp de mai bine de 5 ani nimeni nu şi-a amintit de această prevedere a codului, fie că patronii unor posturi tv naţionale se aflau prin preajma elitei de conducere a ţării şi nu se îngrijorau tare privind mersul afacerilor în mass-media, fie că posturile tv se ocupau doar cu retransmisia unor posturi străine şi făceau banul pe publicitate fără a se încorda tare cu producţia şi cumpărarea programelor proprii. A venit însă anul 2010, anul în care pe lângă postul tv naţional, au mai apărut alte două posturi de televiziune cu grila formată 100% din programe autohtone. Amândouă poziţionându-se la început ca televiziuni de ştiri, nu prea au afectat mersul afacerilor deţinătorilor de posturi tv cu acoperire naţională şi content generalist preluat de la posturile tv populare din Rusia, asta până când la un an de la lansare, unul din posturile tv de ştiri nu a decis să-şi schimbe straiele devenind unul generalist, cu filme şi seriale din cele mai noi (toate fiind cumpărate şi retransmise cu respectarea tuturor drepturilor de autor) şi cu o grilă de emisie impresionantă pentru ţărişoara noastră săracă.

Şi iată că anume aici, CCA brusc şi-a amintit de una din prevederile Codului audivizualului care până acum a fost neglijată fără nici o grijă, anunţînd pe 16 septembrie în cadrul unei şedinţe că toate posturile de televiziune din ţară în termen de 30 de zile sunt obligate să respecte norma codului care se referă la dublare şi subtitrare a produselor cinematografice. Iar dacă pe deasupra ne mai amintim şi cine e noul şef al CCA şi cu ce partid are legătura imaginea se face destul de clară. Intenţia unei foste televiziuni de ştiri de a ţine piept unui post furat şi pus la îndemâna unui păpuşar este în perspectivă de a eşua, nu de alta, dar procentul celor care preferă să asculte un film în original şi să citească subtitre este destul de mic, iar filmele şi serialele dublate în rusă aduceau spre fosta televiziune de ştiri şi o parte a telespectatorilor vorbitori de rusă, care până acum urmăreau doar televiziunile generaliste retransmise de la Moscova, iar odată cu o eventuală migrare continuă a telespectatorilor venitul din publicitate al televiziunilor generaliste (în special a uneia) retransmise ar scădea considerabil, ceea ce nu e pe plac patronului acesteia.

Aşadar, ca de obicei, legile în RM încep a lucra doar atunci când cineva are din asta un interes.