Da, şi de această dată, o bună parte, sau mai bine zis 39% din cetăţenii acestei ţări s-au lăsat pradă nostalgiei şi manipulării unui grup de persoane care se autointitulează comunişti şi care se folosesc de frica moldovenilor faţă de o presupusă unire cu România, descoperă “ditunături înăduşite” inexistente, şi îşi răpesc proprii membri de partid pentru a-şi acuza concurenţii.
Ce avem după 1 an şi jumătate de guvernare a alianţei democratice ? În mare parte, tabloul scenei politice moldoveneşti a rămas aproape neschimbat, raportul dintre preferinţele alegătorilor fiind – 60% pentru democraţi şi 40% pentru comunişti. Schimbările însă, au intervenit în rândurile coaliţiei democratice, AMN-ul fiind ras de pe eşchierul politic din cauza lipsei vizibilităţii la televizor, PL-ul a fost taxat pentru populismul ieftin în cadrul campaniei electorale, precum şi în timpul celor 16 luni de guvernare, şi anume pentru ieşirile hazardate şi nechibzuite ale liderului său, care de multe ori erau întreprinse cu scopul de a denigra unii colegi din alianţă, acţiunile care într-un final au avut un efect exact invers decît cel preconizat, dublând numărul de alegători ai PLDM-ului de la 16,5% pe 29 iulie 2009 până la 29,4% pe 28 noiembrie 2010, voturile venind în mare parte de la electoratul mai echilibrat şi nu atât de unionist al PL-ului şi cel dezamăgit al AMN-ului. Singurul partid care s-a bucurat de stabilitate a fost PD-ul, care de altfel, va fi şi principalul jucător în lupta pentru o majoritate în parlament, cel mai probabil că nu va refuza nici de această dată plăcerea de a şantaja atât comuniştii cât şi PL cu PLDM pentru a obţine garanţia unui post de preşedinte pentru Marian Lupu. O a doua întrebare destul de importantă este, dacă Vlad Plahotniuc se va mulţumi cu funcţia de deputat sau va ţinti şi el o funcţie importantă în stat, asta dacă să ne amintim ce sume impunătoare s-au cheltuit în campania electorală de către PD.
La moment totul este în ceaţă, orice scenariu politic este posibil, însă un singur lucru este clar, noi, cei care am fost duminica la vot ne-am îndeplinit datoria de cetăţeni, indiferent pentru cine am votat şi din ce considerente, nu ne rămâne nimic altceva decât să sperăm, că votul de duminică a fost ultimul în următorii 4 ani, iar mişcarea în direcţia europeană a ţării va fi continuată.
P.S.: E doar o simplă părere a unui cetăţean obişnuit care nu pretinde a fi o analiză 
