27

By | 27.08.2012

Se lasă seara-n ochii tăi pustii,
Și-n jurul meu, se las-aceeași seară,
E-atât de trist când încetezi să fii,
E-atât de gol, când dragostea-i povară.

Mă chemi, crezând că strigătele toate,
Mi le voi pune icoană , lângă pat,
E-atât de trist, când vocea mea nu poate,
Să te convingă, că totu-i un păcat.

Se lasă seara, cu-n fel de gust ce doare,
Cu-n fel de lacrimi, ce se transformă-n ploi,
Sunt nori aceia? Sau sunt regrete oare?
Se lasă seara, pentr-un trecut în doi.

Te las să pleci, dar plec și eu cu tine,
Și rătăcesc printre fiori târzii
E-atât de greu, dar e atât de bine,
Se lasă seara, dar nu aștept să vii.

Source