Aşadar, câteva impresii despre offline-ul de ieri cu “păpuşarul”, care de altfel a fost destul de des menţionat în mai multe articole de-ale mele, şi cu o tentă deloc pozitivă. A fost un fel de provocare pentru mine să aflu mai îndeaproape cine e acest “monstru al business-ului (mai nou şi al politicii) moldovenesc”.

Din start am fost impresionat de seriozitatea cu care a fost organizat offline-ul de către staff-ul lui Plaho: bodyguarzi la uşă, o lista cu bloggerii invitaţi şi un “turniket” de control care totuşi a rămas nefolosit de paza sa. O fi avut el încredere că niciunul din bloggerii invitaţi nu va veni cu o armă sau un cuţit în buzunar

De la bun început am remarcat că toate mesele erau aprovizionate cu foi şi pixuri, de parcă am fi la o conferinţă de presă, ulterior însă s-a dovedit că “uneltele” jurnalistice au fost puse cu un alt scop decât cel la care m-am gândit iniţial. Mai târziu a apărut şi microfonul, probabil pentru că după o zi grea de muncă e mai greu de ciulit urechile şi aşa obosite ale “păpuşarului”. Doar berea şi nucuşoarele au mai şters din atmosfera presconferenţială de la începutul offline-ului.

Din primele momente s-a simţit o doză nebună de autoritate, la limită cu aroganţă a lui Plahotniuc. Se simţea stăpân pe toţi cei ce-l înconjoară. Cu atât mai mult că în afara listei bloggerilor invitaţi de Eugen, au fost prezenţi şi câţiva bloggeri “ai casei”, a mai scris şi Eugen despre asta.

Să zic că am aflat ceva nou despre el nu pot. Multe din răspunsuri au fost copii ale unor răspunsuri (tot de-ale sale) la întrebările date de jurnalişti pe la interviuri şi conferinţe de presă. Din ceea ce mă interesa mai mult, şi anume partea cu activele media  am aflat de la el că nici ORT Moldova, preluat forţat de la familia Lucinschi în 2005 (care ulterior a devenit Prime) nici lipsirea de frecvenţă a TVR-ului în 2007 şi transformarea lui în 2 Plus nu au tangenţă cu el, amândouă posturi fiind achiziţionate pe bani buni şi cu datorii mari către televiziunile retransmise, ceea ce tind să nu prea cred. A mai încercat să dea Alex Cozer nişte întrebări mai directe la temă şi să audă nişte răspunsuri mai concrete,  dar… nu i-a reuşit.

Puţin mai deschis a vorbit despre familia şi copiii săi, mai “offrecord” şi mai sincer parcă.

O impresie mai generală care mi-a rămas după offline e că a rămas un businessman şi în politică. Aproape la orice întrebare răspundea cu nişte exemple din business, ceea ce denotă faptul că a intrat în politică doar pentru că ambiţiile sale au fost deja prea mari pentru a dirija financiar din umbră, a vrut să intre şi pe scenă.

La o întrebare despre 7 aprilie şi-a atribiut meritele pentru schimbarea din 2009. Fapt care i-a deranjat pe mulţi din cei prezenţi. Ulterior şi-a dat seama că a călcat strâmb şi destul de iscusit a sărit de la subiect.

Se consideră un haiduc, patriot în limitele bunului simţ şi declară că vorbeşte limba română. Totodată, vorbind despre reformarea PD-ului a declarat că tinde spre electoratul din stânga şi că vrea să îngroape definitiv PCRM-ul, ceea ce se cam contrazice una cu alta, luând în consideraţie care totuşi e nucleul electoral al partidelor de stânga de la noi,  mai detaliat a scris despre asta Dragoş pe blogul său.

A promis că într-un an nu vom recunoaşte PD-ul de azi, şi că va fi un partid mult mai puternic şi mai solid, ceea ce chiar sunt curios să văd dacă se va îndeplini, luând în consideraţie ambiţiile sale.

Ce ţine de viaţa personală – îi plac filmele istorice, se autocompară cu eroii filmului pe care-l priveşte, şi se enervează când cineva îl deranjează.

În concediu n-a fost de 20 de ani, aşa că se odihneşte mai mult la unul din cele 4 cabinete de lucru. Lucrează până târziu. Doarme puţin. Fiind pasionat de istorie, vrea să meargă pentru mai mult timp în Roma pentru a revedea locurile istorice.

Un mulţumesc aparte lui Eugen pentru organizarea event-ului.

P.S.: Plaho a promis un nou offline, poate o fi mai degrabă decât peste alţi 2 ani