Despre zebra care nu mai este

Mai țineți minte trecerea aia denivelată, de pietoni de pe strada Bogdan Voievod, imediat după cercul de la Tipografie, înaintea pieței?
A fost făcută pe banii unui cetățean al orașului, care între timp a plecat din țară.

Vara aceasta, odată cu finisarea lucrărilor de pe str. Alecu Russo, a fost schimbat stratul de asfalt și pe străzile adiacente – Kiev și Bogdan Voievod, iar odată cu el a dispărut și acea trecere denivelată.
Imediat după asta, reporterii de la PRO TV l-au întrebat pe un responsabil din Primărie dacă trecerea va fi refăcută, iar funcționarul a răspuns că – “la anul, în bugetul pe acest an nu mai sunt bani pentru asta”, peste vreo 2 săptămâni la aceeași întrebare din partea reporterului altui post tv, același domn de la Primărie a spus deja că – “Am ajuns la concluzia că nu e nevoie de așa o trecere aici”

Ah da, о чём это я? Astăzi, la această trecere, care nu mai e denivelată și a rezistat “cu ajutorul” Primăriei capitalei doar 2 ani de zile, a mai fost lovită o persoană, traversând strada regulamentar, deja a treia de când acea trecere denivelată nu mai este, una din persoane – lovită în decembrie 2014 a decedat.


Nu insist pe faptul că trecerea denivelată a fost o “panacee”, pentru că au fost accidente și cât a existat, dar o bucată de timp șoferii care circulau prin zonă se obișnuiseră să frâneze în fața acelei treceri, iar riscul de a fi lovit mortal traversând regulamentar strada pe acolo era mult mai mic.

Так и живём

Despre Jardi Market și tombole

Aseară s-a deschis un nou magazin din această rețea, pe str. Albișoara 78/6.
Ca la orice deschidere de magazin de acest gen, pe lângă oferirea cartelelor de discount se mai organizează și tombole pentru primii clienți.
Și normal că, m-am dus și eu să văd ce e cu acest market nou de prin zonă.
Pe lângă faptul că nu au fost suficiente coșuri pentru toți primii clienți, nu erau afișate toate prețurile pe rafturi, foarte mult timp s-a pierdut la case, unde jumătate din produsele cumpărate de oameni nu se scanau.
Dar altceva a fost interesant, drept în fața mea stătea o familie, un domn cu 2 copii, pe lângă care, atâta timp cât stăteau la coadă, din 2 în 2 minute se apropia o doamnă blondă după care se vedea că face parte din administrația magazinului și când îl mai pupa pe obraz pe domn, când îi șoptea ceva la ureche.
La casă, domnul având cumpărate produse de vreo 600-700 de lei, a împărțit toate cumpărăturile în vreo 4 cecuri diferte, fapt care a indignat pe cei care stăteau deja de mult timp la coadă, dar domnul a reacționat neașteptat de calm.
După ce am achitat și eu produsele cumpărate și am primit cartela de discount și talonul de participare la tombolă am ieșit afară să văd dacă prind ceva la tombolă.
Abia acolo mi-am dat seama care a fost șmecheria cu cecurile acelui domn care stătea în fața mea și pe care-l pupa doamna-lucrătoare a magazinului :)
Mai întâi băiatul cel mic a câștigat o sticlă de șampanie, peste vreo câteva extrageri a mai câștigat și un pachet de lapte :D, peste încă câteva extrageri deja au fost nevoiți să-l trimită pe băiatul cel mare pentru a lua un set de produse-premiu, și la ultimul talon câștigător (au câștigat de altfel toate cele 4 taloane ]mpărțite în 4 cecuri diferite) deja soțul doamnei, cu căciula trasă pe cap a mai luat și o sticlă de vin.
Cred că e de prisos să mai zic că talonul meu nu a câștigat nimic :D

Cam așa se fac tombole la moldoveni, o zi bună să aveți.

Despre sondaje, politică şi idealuri furate

De ceva timp aveam în gând să scriu un articol asemănător a ceea ce va fi postat mai jos, dar azi prietenul meu Alexandru mi-a luat-o înainte, şi practic nu mai am ce adăuga şi cred că la fel gândesc majoritatea tinerilor nezombaţi.

“Despre sondaje, politică și idealuri.

Pentru prima dată am mers la vot în 1994. Evident nu aveam drept de vot dar am mers cu bunica.

Era februarie/martie (nu mai țin minte exact) iar cărărușele spre clubul din sat, unde era amenajată secția de votare, erau în mocirlă. Am înnotat la propriu, cu bunica, până la secția respectivă.

La ușa secției de votare, erau câțiva activiști agrarieni. Împărțeau crupe, tărâțe, “oloi”, zahăr. Era 1994, sărăcie și asta prindea la public.

I-au întins un pachet bunicăi. Bunica (sau “mama” cum spunem noi la Drochia) i-a refuzat și i-a ocărât. Căci votul și viitorul nepoților ei nu poate fi cumpărat cu tărâțe, iar idealul era ca Moldova să se miște din loc, spre adevărata independență. Ce a urmat, probabil știți. Tărâțele i-au adus pe agrarieni la conducere. Partea bună însă a fost că am înțeles ce înseamnă votul și cât de important e să ai idealuri, speranțe, că poți schimba ceva în țara asta.

Au mai urmat alegeri. Alte idealuri irosite în vânt.

A venit 2002. Am luptat pentru două idealuri: limba română și istoria românilor. Am obținut un moratoriu. A venit 2005. Am luptat contra sistemului. Am pierdut, fiind trădați. A venit 2009. Am luptat contra sistemului. Am câștigat?

Era august 2009. Venisem acasă, Felicia privea JurnalTV. Ghimpu demonstra jurnaliștilor oficiul Președintelui Parlamentului. Apoi a urcat în RM P 001. Priveam și nu-mi venea a crede, idealurile mele prindeau viață, scăpam de comuniști. Curgeau lacrimi. Tinerii n-au suferit în zadar în primăvară. După 15 ani de speranțe sparte, urma perioada fără comuniști, urma să construim viitorul nostru și a copiilor noștri, să mișcăm Moldova din loc. Ce a urmat – știți.

Ce au reușit derbedeii ăștia – este ceva de pus în ramă. Să conduci o țară timp de 5 ani și să ajungi să fii în spatele celor pe care ai promis să-i alungi – e ceva fantastic. Să tremuri din cauza unor partide apărute peste noapte – de nedescris.

Pentru prima dată din 1994 mi-e greață de vot. Cu tristețe constat că aceleași sentimente le au și mulți din prietenii și cunoscuții mei. Rezultatele sondajului de azi nu mă miră. O merită din plin. E răzbunarea noastră. A celor cu idealuri furate.”

Sursa imagine: frontpress.ro