Despre sondaje, politică şi idealuri furate

De ceva timp aveam în gând să scriu un articol asemănător a ceea ce va fi postat mai jos, dar azi prietenul meu Alexandru mi-a luat-o înainte, şi practic nu mai am ce adăuga şi cred că la fel gândesc majoritatea tinerilor nezombaţi.

“Despre sondaje, politică și idealuri.

Pentru prima dată am mers la vot în 1994. Evident nu aveam drept de vot dar am mers cu bunica.

Era februarie/martie (nu mai țin minte exact) iar cărărușele spre clubul din sat, unde era amenajată secția de votare, erau în mocirlă. Am înnotat la propriu, cu bunica, până la secția respectivă.

La ușa secției de votare, erau câțiva activiști agrarieni. Împărțeau crupe, tărâțe, “oloi”, zahăr. Era 1994, sărăcie și asta prindea la public.

I-au întins un pachet bunicăi. Bunica (sau “mama” cum spunem noi la Drochia) i-a refuzat și i-a ocărât. Căci votul și viitorul nepoților ei nu poate fi cumpărat cu tărâțe, iar idealul era ca Moldova să se miște din loc, spre adevărata independență. Ce a urmat, probabil știți. Tărâțele i-au adus pe agrarieni la conducere. Partea bună însă a fost că am înțeles ce înseamnă votul și cât de important e să ai idealuri, speranțe, că poți schimba ceva în țara asta.

Au mai urmat alegeri. Alte idealuri irosite în vânt.

A venit 2002. Am luptat pentru două idealuri: limba română și istoria românilor. Am obținut un moratoriu. A venit 2005. Am luptat contra sistemului. Am pierdut, fiind trădați. A venit 2009. Am luptat contra sistemului. Am câștigat?

Era august 2009. Venisem acasă, Felicia privea JurnalTV. Ghimpu demonstra jurnaliștilor oficiul Președintelui Parlamentului. Apoi a urcat în RM P 001. Priveam și nu-mi venea a crede, idealurile mele prindeau viață, scăpam de comuniști. Curgeau lacrimi. Tinerii n-au suferit în zadar în primăvară. După 15 ani de speranțe sparte, urma perioada fără comuniști, urma să construim viitorul nostru și a copiilor noștri, să mișcăm Moldova din loc. Ce a urmat – știți.

Ce au reușit derbedeii ăștia – este ceva de pus în ramă. Să conduci o țară timp de 5 ani și să ajungi să fii în spatele celor pe care ai promis să-i alungi – e ceva fantastic. Să tremuri din cauza unor partide apărute peste noapte – de nedescris.

Pentru prima dată din 1994 mi-e greață de vot. Cu tristețe constat că aceleași sentimente le au și mulți din prietenii și cunoscuții mei. Rezultatele sondajului de azi nu mă miră. O merită din plin. E răzbunarea noastră. A celor cu idealuri furate.”

Sursa imagine: frontpress.ro

Despre “reformele” din transportul public şi nu numai

După cum ştiţi, din 1 noiembrie începe (sau mai bine zis ar trebui să înceapă) prima etapă de reformare a transportului public din Chişinău, şi anume vor fi modificate traseele microbuzelor care circulă prin capitală, fiind redirecţionate de pe arterele principale pe cele secundare, făcând loc troleibuzelor şi autobuzelor.
Aşa-zisa “reformă” a fost amânată mai bine de două luni (din 25 august), mai întâi din cauza faptului că transportatorii privaţi s-au împotrivit ideilor năstruşnice ale Primarului General de a scurta toate rutele de microbuz până la câteva noduri principale din oraş iar mai apoi pentru că după spusele aceluiaşi edil, Primăria a hotărât să achiziţioneze câteva zeci de autobuze noi (adică autobuze din Europa cu termen de exploatare mic) pentru Parcul Urban de Autobuze şi a crea o alternativă microbuzelor.
În acest sens, pe 13 octombrie PMC a anunţat printr-un comunicat de presă despre reînfiinţarea a două rute de autobuz: 19 şi 26.

“Vai, ce bine!” s-o fi gândit orăşenii mai din talpă, care au prins vremurile în care aceste două rute de autobuz au circulat pe străzile capitalei, DAR s-au dezamăgit văzând traseul resuscitatei rute nr.26 care în loc să circule pe un drum mai scurt (pe traseul de odinioară) pe str.Albişoara, a fost modificată să circule prin centrul oraşului (str. B.Bodoni, bd. Ştefan cel Mare, str. 31 august 1989) şi anume pe cele mai încărcate şi cu ambuteiaje străzi, făcând practic dublaj rutei de troleibuz nr.14 care anume din motivele enumerate mai sus a fost în mare parte evitată de orăşeni, ultimii preferând să ajungă de la/spre Râşcani-Buiucani cu microbuzul nr.126, traseul căruia, în schimb, a suferit modificări neesenţiale în urma noului plan şi va continua cu succes să umple buzunarele şoferilor şi administratorului în timp ce autobuzul nr.26 se va plimba gol, şi mai devreme sau mai târziu va fi din nou anulat.

Un pic mai bună pare a fi situaţia rutei de autobuz nr.19 (Râşcani-Botanica) care după schimbarea practic totală a traseului microbuzelor de pe ruta nr.119 din 1 noiembrie are şansa de a deveni una rentabilă.

Însă, cel mai dureros “DAR” din şirul celor enumerate  mai sus este cel prin care Primăria brusc şi-a reamintit despre cele două rute de autobuz resuscitate şi anume – rutele nr.19 şi 26 au fost reinventate mai degrabă din motivul că cele aproximativ 20 de autobuze noi despre care de 2 săptămâni încoace se laudă Primarul General la conferinţele de presă şi la şedinţele CMC că ar fi completat Parcul Urban de Autobuze şi au fost puse în circulaţie pe ruta nr.23 de fapt nu mai sunt ale Parcului Urban de Autobuze ci private, respectiv am asistat la transmiterea uneia din puţinele rute de autobuz rentabile din oraş către un transportator privat, care din spusele lucrătorilor PUA ar fi consilierul PL din CMC – Iurie Topală (care prin intermediul SRL “Ruta Prim” mai deţine şi fostele rute municipale de autobuz nr.10 şi 28), şi pentru a nu-i lăsa fără lucru pe cei câteva zeci de angajaţi ai PUA dar şi pentru a le unge ochii orăşenilor au şi fost reîntoarse cele 2 rute păcătoase de autobuz care nu se ştie cât timp vor circula, şi asta nu în ultimul rând pentru că, din spusele aceloraşi angajaţi ai PUA, există anumite persoane care de mai mult timp au pus ochii pe terenul imens al PUA de pe str. Sarmizegetusa, 51 şi care nu fără ajutorul directorului interimar al PUA Iacob Capcelea încearcă să apropie sfârşitul Parcului Urban de Autobuze pentru a intra în posesia terenului.

Cam aşa arată situaţia cu reforma în transportul public din Chişinău – mult fum şi puţin foc, şi acela în buzunarul cuiva.